Scoasă din cadrul expozițional convențional, sculptura intră într-un spațiu care nu a fost gândit pentru artă și într-o relație diferită cu privitorul. Strada nu mai este doar locul în care lucrarea este amplasată, ci contextul care îi schimbă percepția și felul în care este întâlnită. Această relație este explorată și prin activitățile propuse, care apropie publicul de materie și de procesele sculpturale. Privirea este completată astfel de experiența directă, iar sculptura poate fi înțeleasă nu doar ca obiect expus, ci și ca practică și proces.