Elena Scutaru

1 / 3

  1. Cariatida

    Caryatid by Elena Scutaru
    Material
    Rășini acrilice, carton, pigmenți; dimensiuni naturale
    An
    2015

    Figura verticală, frontală, reia motivul cariatidei antice, corpul care susține arhitectura și devine el însuși arhitectură. Cartonul ondulat, fixat în rășină, construiește umerii și veșmântul ca pe niște coloane. Chipul, închis într-un disc, pare o mască aplicată pe structură: arhetipul străvechi se întâlnește cu imaginarul postuman al hibridului.

  2. Avatar II

    Avatar II by Elena Scutaru
    Material
    Tehnică mixtă: rășini acrilice, hârtie, lemn, spumă poliuretanică
    Dimensiuni
    180 × 70 × 50 cm
    An
    2019

    Brațele deschise și corpul învelit în straturi de hârtie și rășină dau figurii un gest ambiguu, între ofrandă și chemare. Suprafața pare o piele încă în formare. Seria explorează hibridul ca arhetip: o ființă compozită, cu identitate fluidă, între zeitățile antropo-zoomorfe ale mitologiei și clona epocii tehnologice.

  3. Avatar III

    Avatar III by Elena Scutaru
    Material
    Rășini acrilice, textil, structură metalică, ready-made
    Dimensiuni
    220 × 70 × 70 cm
    An
    2019–2025

    Două figuri se privesc de aproape, înălțate pe structuri metalice. Chipurile aproape identice trimit la multiplicare și clonare, iar textilul și obiectele găsite fac corpurile să pară încă în construcție. Seria Avatar crește în etape succesive, cu straturi adăugate în timp: identitatea apare ca proces deschis, nu ca formă încheiată.

Portrait of Elena Scutaru

Elena Scutaru (n. 1964, Galați) este sculptoriță și profesoară la Universitatea Națională de Arte București, doctor în arte vizuale din 2009. Lucrează la intersecția dintre sculptură, instalație, obiect și asamblaj, cu materiale naturale apropiate de arte povera și cu o deschidere spre suprarealism. Expoziții personale recente: MNAC (2022), Muzeul de Artă Arad (2023), Muzeul Național Cotroceni (2026). Premiul UAP pentru sculptură pe 2019.

Pornind de la propria imagine, prin mulaj și modelare, Elena Scutaru multiplică personaje, chipuri și corpuri, până la abstractizare, având o practică artistică extinsă pe mai multe perioade, încă din anii 90. Oamenii sintetici ai Elenei Scutaru aparțin unui viitor în care esteticul este irelevant și, în egală măsură, unui trecut care merge până în antichitate, în care imaginea omului, verticală și fără echivoc, este centrală.